Barajul LNH a continuat în această seară cu un nou derby, Corona Braşov întâlnind Steaua Rangers pe patinoarul Flamaropol. În meciul precedent, băieţii noştri au câştigat uşor (cu 5:0), însă Steaua, încă din primele minute, a semnalat că nu va fi o pradă uşoară azi.
Militarii au început partida cu un pressing fizic pronunţat, care nu prevestea nimic bun. Din fericire, ai noştri n-au intrat în „jocul” steliştilor, şi-au văzut de treabă şi au ameninţat poarta bucureştenilor pentru prima oară în minutul 3, prin Fodor Csanád.
Apoi, în minutele imediat următoare, Corona n-a reuşit să fructifice o superioritate numerică, după ce Timaru a fost eliminat. Acelaşi Timaru, abia întors pe gheaţă, a obţinut un şut de penalitate, după ce a scăpat singur cu Polc, dar l-a ratat.
Minutul 8 a mai consemnat o mare ratare, marca Bartzen, după care a fost rândul lui Varga, 7 minute mai târziu. Primul gol a căzut în minutul 17:51, în superioritate, când Borsos Attila (cu assist de la Bartzen şi Varga) a fructificat un frumos joc de pase. Nici nu ne-a trecut euforia, că, la câteva secunde după reluarea jocului, Imecs Attila a ratat o imensă ocazie, nereuşind să împingă pucul în poarta aproape goală.
Repriza a doua a fost foarte intensă, cu multe eliminări şi inclusiv cu un meci de box (în minutul 3), între Adam Krug şi Nagy Csaba, acesta din urmă fiind câştigătorul. Ocaziile au continuat la ambele porţi şi aş zice că noi am fost mai activi. În minutul 16 s-a consemnat cea mai mare situaţie, ai noştri irosind (prin Bartzen) un contraatac de 3 la 1. La nici două minute distanţă, a fost rândul Kertész să rateze, veteranul nereuşind să finalizeze o fază frumoasă.
Evident, toate aceste ratări s-au întors să ne muşte de fund, Timaru reuşind, în minutul 18, să le aducă egalarea militarilor în urma unei debandade din faţa porţii lui Polc.
Minutul 4 al ultimei treimi ne-a găsit în atac, dar Antal Zsombor a ratat pasa decisivă către un coechipier aflat liber în faţa porţii adverse. Şi această ocazie pierdută s-a răzbunat, două minute mai târziu Persson executându-l pe Polc, cu un şut de la distanţă foarte frumos. Din fericire, nu ne-au trebuit decât 15 secunde pentru a egala, Pál Zoltán luând o acţiune pe cont propriu şi finalizând-o cu un backhand de maestru.
Fericirea noastră a durat doar 4 minute, pentru că acelaşi Persson, speculând o greşeală a apărării Coronei, a readus Steaua în avantaj şi scorul nu s-a mai schimbat până la final.
Trebuie să consemnăm minutul 12 drept cel în care s-a rupt meciul. Timaru a început o bătaie din nimic, bătaie care a prins „flamă” şi s-a ajuns la o debandadă ţigănie generală. Pumnii şi eliminările au curs, rezultatul fiind că ambele echipe au rămas fără majoritatea jucătorilor, deci nu e de mirare că n-am avut puterea să revenim.
Vizavi de această încăierare, vreau să mai remarc că băieţii noştri s-au ţinut bine, mai ales János Imre, care n-a fost doborât decât de un duet format din Luşneac şi Munteanu, după ce l-a „mucificat” pe cel dintâi. Dar cum Munteanu e un căcat cu ochi pidosnic, normal că a atacat pe la spate. Şi normal că Luşneac, brusc, a prins din nou curaj. Ca atare, multă muie Luşneac şi Munteanu, nişte labe triste, care-s tari în haită.
În altă ordine de idei, Braşovul n-a jucat rău, chiar deloc. Doar că a ratat mult prea mult şi a făcut nişte greşeli prosteşti în apărare (nu spun cine, că iar se porneşte pornesc supărările, da' s-a văzut clar). Dar nu-i bai, că vine duminică şi sper că „terenul” de acasă ne va aduce revanşa. Hai, Corona! Szép lesz, fiúk!
Foaia meciului e disponibilă aici.
PS: aşa, după cooldown: super-multă muie la caricaturile alea două de jucători şi trist că steaua (cu s mic) nu se dezice de metehnele vechi. Degeaba vă daţi mari cu furăciunea aia de istorie, bre, tot valoarea unui buton de lift o aveţi.
Pentru comentarii, înjurături şi alte forme de socializare, accesează pagina de Google+.