S-au jucat deja două dintre cele maxim 5 partide ale semifinalei Corona Braşov vs. steaua Rangers, iar scorul nu este 2:0 cum ne aşteptam, ci 1:1. Din fericire, arbitrii străini centralul străin a reuşit să ţină sub control ambele partide, ceea ce este un pas înainte. Spre deosebire de marele Neluţu Alexe, eu o să comentez un pic arbitrajul, care, pe-alocuri, a fost destul de enigmatic. În sensul că, în prima partidă, am primit mai multe eliminări duble, total neaşteptate şi, aparent, lipsite de orice logică.
Cu toate acestea, cred în continuare că echipa mai bună va câştiga întotdeauna, indiferent de arbitraj. Nu mai e comunism, când steaua trebuia să câştige neapărat şi când orice grosolănie era trecută cu vederea de partid.
Revenind la prima înfruntare, trebuie remarcat (din nou şi a nu ştiu câta oară) startul ezitant al băieţilor noştri, care, după nici şase minute, s-au văzut conduşi cu 2:0 (marcatori Luceafărul din Bălan şi Pisarenko). Spre norocul nostru, Corona s-a trezit şi, după zece minute de asediu, a redus diferenţa prin Filip Richard şi, mai apoi, a egalat prin Antal Zsombor. De remarcat că Zsombi a marcat după o frumoasă acţiune personală, spre deliciul tribunelor.
Ploaia de goluri a continuat în a doua treime, când Filip şi Barinka au marcat de câte două ori, urmaţi din nou de Zsombi, care a speculat, cu abilitatea unei vulpi bătrâne, o greşeală de începător a lui Catrinoi. Deşi băieţii noştri au câştigat detaşat repriza (5:1) şi pe tot parcursul meciului era clar cine o să câştige, „desincronizările” din apărarea noastră mi-au dat de gândit.
Lipsa lui Milan e un handicap mare şi soluţiile alese de Rajcak nu aduc un randament de 100%. Antrenorul nostru a optat pentru reprofilarea câtorva atacanţi (Basilidesz şi Imecs, de exemplu), care nu s-au descurcat rău, dar problema rămâne: suntem mult mai vulnerabili în apărare decât ar fi permis în acest punct al campionatului.
Scorul final a fost de 8:5 pentru simplul motiv că dorinţa de a lupta şi de a marca a fost mai mari decât posibilităţile noastre în apărare, fără ca apărătorii desemnaţi să fi jucat neapărat prost. Asta e, cârpeala e cârpeală oriunde se aplică… Era să uit: ultimul marcator al echipei noastre a fost Nagy Csaba (pentru informaţii complete, accesează linkul de mai sus).
Meciul doi, de pe Flamaropol, a început în aceeaşi notă: stelemeaua a deschis scorul relativ repede, prin Timarianul, după ce noi n-am fost în stare să fructificăm mai multe superiorităţi. Tot după aproximativ 10 minute am egalat prin Bartzen şi nici n-am apucat să ne bucurăm prea tare pentru că, după exact un minut, bălăneanul ne-a mai dat o „boabă”.
Totuşi, 2:1 nu era un scor catastrofal. Sau cel puţin aşa am crezut noi, pentru că, din motive greu de înţeles, meciul s-a „rupt” în repriza a doua, ai noştri încasând trei goluri, fără să riposteze. Potrivit suporterilor care au făcut deplasarea, Corona „n-a jucat nimic; nici apărarea, nici atacul, nici nimeni. La fel, şi Polc a prins o zi proastă”.
„Complexul steaua” reiterat… Se pare că trebuie să ne obişnuim cu acest lucru, fără să primim vreo explicaţie logică. Corona a demonstrat în multe rânduri că poate zdrobi steaua-ua-ua-ua-ua, deci nici nu se pune problema de valoare. E doar un blocaj mental, zic eu, care ne dă târcoale exact când ne aşteptăm mai puţin.
Evident, n-avem de ce să mai comentăm restul partidei (scor final 6:3), aşa că cei interesaţi de statistici să dea click aici.
În rest, ne vedem marţi, când trebuie să-i susţinem pe băieţi la fel de frenetic şi să-i „împingem” spre victorie. Se poate, fără doar şi… poate. Iar vineri, dacă se aliniază stelele (hehe), sper să fim în finală. Hai, Corona! Hajrá, fiúk!
Sursa: FRHG
Pentru comentarii, înjurături şi alte forme de socializare, accesează pagina de Google+.