Seara în care aşteptam o ploaie de goluri n-a mai venit, Corona trecând destul de greu de Gheorgheni. Ba, chiar aş zice că s-a cam chinuit. Dar să vedem, totuşi, partea plină a paharului, că toată lumea, toate femeile ştiu că aşa-i frumos.
În primul rând, mă bucură că Imecs Attila s-a reîntors pe gheaţă, împreună cu Dávid Attila, deşi acesta din urmă, conform unui comunicat al clubului, era încă accidentat. Dintre cei doi, eu aş zice că Imecs a fost într-o formă mai bună, ceea ce e foarte important pentru restul barajului.
Apoi, în al doilea rând, am văzut câteva evoluţii bune, concretizate în pătrunderi tehnice sau în forţă, driblinguri sau finalizări frumoase, respectiv pase de mare fineţe. Autorii? Casey Bartzen, Tibor Basilidesz, Pál Zoltán, Péter Róbert, Fodor Csanád, Kertész Zoltán şi mai sus amintitul Imecs Attila. Evident, după umila mea părere.
Ce nu s-a concretizat mai deloc, însă, a fost o tactică unitară, un joc construit de la cap la coadă, unul care să ne confirme că avem de ce să sperăm la marea finală şi, de ce nu, la primul trofeu de campioană. Motivele pot fi multiple şi, aici, nu-mi mai dau cu părerea, dar e clar că Andrej Rajcak are de tras pentru meciul de duminică. În continuare cred că nu e imposibil să ne adunăm, deşi timpul ne presează şi parcă aud nişte alarme în zare.
În altă ordine de idei, vreau să felicit jucătorii Progym-ului, mai ales pe portarul lor, Molnár Szabolcs, dar şi pe protagoniştii celui de-al treilea gol harghitean, Pál Zsombor (marcator) şi Csata Székely Hunor (assist). Bravo, v-aţi jucat şansa frumos!
Acestea fiind zise, nu cred că are rost să vă prezint desfăşurarea acţiunii. Pentru asta avem foaia de joc, în care, într-un mod total ironic, toţi jucătorii noştri sunt anonimi…
Sper din tot sufletul să iasă din acest „anonimat” dumincă, în meciul împotriva Stelei, pentru că altfel, mi-e teamă să zic, ne aşteaptă vremuri grele.
Sursa: FRHG
Pentru comentarii, înjurături şi alte forme de socializare, accesează pagina de Google+.