Pe blogul în limba engleză a fanilor ciucani e o analiză amănunţită a posibilelor cauze care au dus la parcursul mai mult decât nefericit de până acum al campioanei en-titre în sezonul 2011/2012. Ciucanii nu numai că au ratat Cupa României, dar, în ceea ce nu se poate numi decât o lipsă cruntă de idei şi soluţii, au sucombat şi în semifinalele Ligii Mol, pierzând în faţa celor de la Miskolc. Motivele invocate sunt multiple, începând cu plecarea controversată a lui Charles Franzen şi până la înlocuirea echipei de antrenori autohtoni destul de târziu în sezon. Cu toate acestea, un lucru mi se pare mai grav, şi anume faptul că se discută inclusiv de anumite fricţiuni în vestiarul echipei.
Având în vedere că am avut şi avem şi noi parte de asemenea situaţii, tot ce pot să spun e că e trist. Mai ales după ce faci o deplasare la Dunaújváros şi vezi cam cum stau lucrurile pe acolo. Când vezi nivelul coeziunii şi a dorinţei de victorie duse la cote pe undeva inimaginabile pentru noi, n-ai cum să nu fi pesimist pe termen lung când vine vorba de hocheiul românesc. Şi nici n-am vorbit de pepiniera excelentă a Dab-ului...
Mă miră că, dacă pentru noi, fanii, care suntem nişte laici mai pasionaţi, aşa, diferenţele par atât de mari, atunci pentru jucători, care sunt „în pâine”, cum se zice, ele nu par a fi extrem de clare şi motivante la maximum. Unde e mândria de a fi admirat şi iubit nu doar pentru calităţile tehnice vădit trecătoare, ci şi pentru mentalitate? De ce nu vrem să rupem gheaţa cu adevărat şi, dacă e să murim din cauze independente de noi, măcar să murim încercând să facem ceva? De ce ne irosim anii şi talentul pe clişee, respectiv în goana după un salariu călduţ, dar luat de mulţi într-un anonimat crunt?
Sursa: HSC Csikszereda
Pentru comentarii, înjurături şi alte forme de socializare, accesează pagina de Google+.